Școala de la Siena
Școala de la Siena sau Școala sieneză [de pictură], conform originalului din limba italiană, Scuola senese, a fost un puternic curent artistic din pictură, care a înflorit în orașul Siena din Toscana, Italia, pentru mai bine de două secole, între secolele al al XIII-lea și al al XV-lea.
Cei mai importanți exponenți ai Școlii sieneze au fost Duccio di Buoninsegna, ale cărui lucrări indică clară influență bizantină, elevul său Simone Martini, frații Pietro și Ambrogio Lorenzetti, respectiv Domenico și Taddeo di Bartolo, Sassetta și Matteo di Giovanni.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Duccio di Bonisegna poate fi considerat, pe bună dreptate, „tatăl picturii sieneze.” [1]
Frații Pietro și Ambrogio Lorenzetti au fost „responsabili pentru o dezvoltare crucială a artei sieneze, trecând de la tradiția moștenită de la Duccio la o adevărată artă gotică, încorporând inovațiile Școlii din Florența introduse de Giotto și Arnolfo di Cambio". [2]
“ | Arta sieneză a înflorit chiar și atunci când Siena însăși începuse să decadă economic și politic. Și, în timp ce artiștii din Siena secolului al 15-lea nu s-au bucurat de patronajul și respectul larg răspândit pe care strămoșii lor din secolul al 14-lea le-au primit, picturile și manuscrisele iluminate pe care le-au produs formează una dintre comorile subevaluate în superba recompensă a artei italiene.[3] | ” |
La sfârșitul secolului al XV-lea, Siena „a cedat, în cele din urmă” învățăturilor picturii florentine despre perspectivă și reprezentare naturalistă, absorbind astfel „cultura umanistă.” [3] În secolul al XVI-lea, curent artistic al manierismului, prin exponenții acestuia, Beccafumi și Il Sodoma, care au lucrat în Florența, a demonstrat vizibil, prin operele acestora, încorporarea armonioasă în a fuziona și a trece de la Școala florentină la manierism. Prin comparație, în timp ce Baldassare Peruzzi s-a născut și s-a antrenat în Siena, lucrările și stilul său pictural reflectă lunga sa carieră de la Roma.
Declinul constant, economic și politic al Sienei, până în secolul al XVI-lea și eventuala sa „subjugare,” de către Florența, s-au reflectat, în mare măsură, în dezvoltarea picturii sieneze. Acest fapt a însemnat, de asemenea, că o bună parte din lucrările sieneze în biserici și clădiri publice nu au fost aruncate sau distruse.[4]
Stil
[modificare | modificare sursă]Spre deosebire de modalitățile artistice ale Școlii florentine, arta Școlii sieneze a optat pentru un stil mult mai decorativ și cu culori pline, saturate, cu „figuri [omenești] mai subțiri, mai elegante și mai delicate.”[5]
“ | [Pictura sieneză] ... are, de asemenea, o unicitate mistică ... caracterizată printr-un accent comun, acsat pe evenimente miraculoase, cu mai puțină atenție la proporții, distorsiuni de timp și loc și, adesea, având o colorație de vis.” [3] | ” |
Foarte caracteristic lor, pictori sienezi nu au pictat portrete individuale (ale oamenilor timpului lor), alegorii sau mituri clasice.[6]
Listă de artiști vizuali
[modificare | modificare sursă]1251 – 1300 (Duocente)
[modificare | modificare sursă]- Guido di Graziano
- Guido da Siena
- Rinaldo da Siena
- Vigoroso da Siena
- Dietisalvi di Speme
- Maestro di Tressa
1301 – 1350 (prima parte a Trecento)
[modificare | modificare sursă]- Maestro degli Aringhieri
- Bartolomeo Bulgarini
- Segna di Buonaventura
- Duccio di Buoninsegna (1255 – 1319)
- Maestro di Badia a Isola
- Maestro di Città di Castello
- Naddo Ceccarelli
- Memmo di Filippuccio
- Ambrogio Lorenzetti
- Pietro Lorenzetti
- Simone Martini (1284 – 1344)
- Lippo Memmi (1291 – 1356)
- Ugolino di Nerio (1280 – 1330)
- Francesco di Segna
- Niccolò di Segna
- Lippo Vanni
1351 – 1400 (a doua parte a Trecento)
[modificare | modificare sursă]- Spinello Aretino
- Andrea di Bartolo
- Taddeo di Bartolo
- Niccolò di Bonaccorso
- Bartolomeo Bulgarini (Ugolino Lorenzetti, Maestro d'Ovile)
- Bartolo di Fredi
- Luca di Giovanni
- Paolo di Giovanni Fei
- Biagio Goro Ghezzi
- Jacopo di Mino del Pellicciaio
- Cecco di Pietro
- Niccolò di Ser Sozzo
- Luca di Tommè
- Andrea di Vanni
- Lippo Vanni
- Francesco di Vannuccio
- (Realizatorul necunoscut al Tripticului Richardson)
1401 – 1450 (întâia parte a Quattrocento)
[modificare | modificare sursă]- Domenico di Bartolo
- Martino di Bartolomeo
- Benedetto di Bindo
- Gregorio di Cecco
- Pietro di Giovanni d'Ambrogio
- Jacopo della Quercia
- Priamo della Quercia
- Giovanni di Paolo (1403 – 1482)
- Lorenzo di Pietro – (Vecchietta)
- Sano di Pietro
- (Realizatorul necunoscut al Tripticului Osservanza
- Il Sassetta – (Stefano di Giovanni)
1451 – 1500 (partea a doua a Quattrocento)
[modificare | modificare sursă]- Andrea di Bartolo
- Domenico di Bartolo
- Neroccio di Bartolomeo de' Landi
- Girolamo di Benvenuto
- Guidoccio Cozzarelli
- Pietro di Domenico
- Pietro di Francesco Orioli
- Bernardino Fungai
- Francesco di Giorgio Martini
- Benvenuto di Giovanni
- Carlo di Giovanni
- Matteo di Giovanni[7]
- Maestro dell'Osservanza
- Matteo di Giovanni[8]
- Pietro di Giovanni d'Ambrogio
- Francesco di Giorgio Martini
- Pellegrino di Mariano
- Andrea di Niccolò
- Giovanni di Paolo
- Sano di Pietro
- Nicola di Ulisse
- Il Vecchietta
1501 – 1600 (Cinquecento)
[modificare | modificare sursă]- Beccafumi
- Girolamo di Benvenuto
- Brescianino
- Alessandro Casolani
- Bartolomeo Neroni
- Giacomo Pacchiarotti
- Girolamo del Pacchia
- Domenico di Pace Beccafumi (1486 – 1551)
- Baldassarre Peruzzi
- Marco Pino
- Arcangelo Salimbeni
- Riccio Sanese (Bartolomeo Neroni)
- Il Sodoma (Giovanni Antonio Bazzi)
- Francesco Vanni
1601 – 1650 (Seicento)
[modificare | modificare sursă]Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Școala de la Bologna
- Școala de la Pisa și Lucca
- Școala de la Ferrara
- Școala de la Florența
- 1201 – 1300 — Duecento – secolul al 13-lea în cultura Italiei
- 1301 – 1400 — Trecento – secolul al 14-lea în cultura Italiei
- 1401 – 1500 — Quattrocento – secolul al 15-lea în cultura Italiei
- 1501 – 1600 — Cinquecento – secolul al 16-lea în cultura Italiei
- 1601 – 1700 — Seicento – secolul al 17-lea în cultura Italiei
- 1701 – 1800 — Settecento – secolul al 18-lea în cultura Italiei
- 1801 – 1900 — Ottocento – secolul al 19-lea în cultura Italiei
- 1901 – 2000 — Novecento – secolul al 20-lea în cultura Italiei
Axa timpului
[modificare | modificare sursă]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ en Christiansen, Keith. „Sienese Painting (last updated October 2004 (”. Heilbrunn Timeline of Art History. The Metropolitan Museum of Art. Accesat în .
- ^ en „Effects of Good Government in the city”. Google Arts & Culture. Accesat în .
- ^ a b c en Kimmelman, Michael (). „Art; Sienese Gold”. New York Times. Accesat în .
- ^ en [The Sienese School], articol pe web site-ul Traveling in Tuscany
- ^ en Nici, John B. (). AP Art History. Barron's Educational Series. p. 232. ISBN 9781438080536. Accesat în .
- ^ en Spence, Rachel (). „Early Renaissance art in Siena”. Financial Times. Accesat în .
- ^ Herbermann, Charles, ed. (). „Matteo da Sienna”. Catholic Encyclopedia. New York: Robert Appleton Company.
- ^ Herbermann, Charles, ed. (). „Matteo da Sienna”. Catholic Encyclopedia. New York: Robert Appleton Company.
- ^ Fotografia frescei
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Pope-Hennessy, John & Kanter, Laurence B. (). The Robert Lehman Collection I, Italian Paintings. New York, Princeton: The Metropolitan Museum of Art in association with Princeton University Press. ISBN 0870994794. (see index)
- Timothy Hyman; Sienese Painting, Thames & Hudson, 2003 ISBN: 0-500-20372-5.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- en Școala sieneză de pictură pe web site-ul Virtual Uffizi
- en Școala sieneză pe Travel in Tuscany
- en Italian paintings: a catalogue of the collection of the Metropolitan Museum of Art : Sienese and Central Italian schools — Picturi italiene: catalog al colecțiilor da la Met - Metropolitan Museum of Art, un catalog al colecțiilor conținând informații despre artiștii vizuali respectivi și lucrările lor (a se vedea indexul).
- en Mai multe reproduceri ale unor lucări ale artiștilor vizuali ai Școlii de la Siena pe web site-ul Arts and Culture (Google)